Interviu cu Johan Norberg, Senior Fellow la Cato Institute
- Solutia este aplicarea exemplului suedez al economiei sociale de piata, bazata pe o politica fiscala cu impozite progresive si masuri corective - ajutoare sociale din resursele statului.
Daca economia capitalista de piata duce la polarizarea bogatiei in buzunarele unei minoritati, modelul suedez permite eliminarea saraciei", spunea Ion Iliescu, la lansarea volumului Integrare si globalizare. Viziunea romaneasca".
- Johan Norberg - un economist suedez la fel de preocupat de problema globalizarii - ii raspunde: Bunastarea suedezilor s-a datorat comertului liber si economiei de piata. In anii "50, Suedia avea taxe mai mici si o economie mai deschisa decat restul tarilor occidentale.
Suedia a introdus taxele si cheltuielile sociale mari la care se refera Iliescu mult mai tarziu, in anii "70, atunci cand ne-am permis sa o facem. Daca le-am fi crescut cand eram saraci, astazi nu am fi fost atat de bogati. Dar chiar si in circumstantele in care inasprirea fiscalitatii a fost implementata la momentul potrivit, Suedia a suferit din cauza taxelor mari. In anii "70, eram pe locul patru in topul celor mai bogate natiuni ale lumii. Astazi suntem pe locul 14.
Modelul suedez are un pret. Trebuie sa fii foarte sigur ca vrei sa-l platesti inainte sa treci la implementarea lui".
- Fostul presedinte Ion Iliescu prezinta modelul suedez drept solutia-minune pentru Romania inca din 1990. Ce ne poate spune un suedez despre acest model?
"Nu sunt sigur ca presedintele Iliescu cunoaste cu adevarat modelul care a stat la baza succesului Suediei. In anii "50, Suedia era una dintre cele mai bogate si mai dezvoltate tari ale lumii. In acea perioada, Suedia avea taxe mai mici si o economie mai deschisa decat restul tarilor occidentale si decat Statele Unite. Bunastarea suedezilor s-a datorat comertului liber si economiei de piata.
Iliescu se refera la nivelul mare al taxelor si al cheltuielilor sociale din Suedia, dar aceste elemente au fost introduse mult mai tarziu, in anii "70, atunci cand ne-am permis sa o facem.
Daca am fi marit taxele si protectia sociala atunci cand eram saraci, astazi nu am fi fost atat de bogati. Mai intai trebuie ca tarile sa atinga un anumit nivel de bunastare si abia dupa aceea sa treaca la cheltuirea resurselor."
- Totusi, locurile pe care si le-au pastrat tarile din nord in fruntea topului competitivitatii - Danemarca (locul 3), Suedia (4), Finlanda (6), Norvegia (16), Islanda (23) - sfideaza ideea ca impozitele mari, sectorul public puternic si protectia sociala consistenta sunt incompatibile cu eficienta economica. Care este secretul?
Avem de-a face cu situatii diferite. Norvegia iese din discutie, gratie veniturilor din petrol.
Islanda este o tara foarte liberala, cu o economie extrem de dereglementata.
Piata muncii din Danemarca este una dintre cele mai libere din Europa.
Dar de ce si Suedia? Partial datorita faptului ca politica noastra fiscala, de majorare a taxelor si a cheltuielilor publice, a intrat intr-o criza grava la inceputul anilor "90, asa ca am fost nevoiti sa incepem sa dereglementam economia si sa o facem mai deschisa spre piata libera, macar in privinta marilor piete si a companiilor de top. Deci, pe langa taxe, comparativ cu restul Europei, Suedia este acum, in multe privinte, o economie mai liberala.
- Haideti sa privim problema altfel. De ce intreprinzatorii din Germania sau Franta, unde povara fiscala este ceva mai redusa decat in Suedia, isi muta afacerile in Est cu o viteza care-i determina pe oamenii politici sa-i invinovateasca de lipsa de patriotism", iar in tara dv cantitatea de capital exportat" pare a fi mai scazuta?
Ei bine, multe dintre noile joburi suedeze" sunt create, de fapt, in afara si multe dintre cele mai mari companii sunt detinute acum de alte tari. Insa cu siguranta, comparativ cu Germania si Franta, fenomenul este mult mai restrans.
Una dintre cauze ar fi ca social-democratii suedezi au fost intotdeauna prieteni cu marile companii. Le-au acordat privilegii, reduceri de taxe, exceptii de la legislatie si multe alte facilitati doar pentru a-i face sa ramana aici.
In Suedia functioneaza o taxa corporativa unica, de 28%, in vreme ce in Germania, Franta si alte tari depaseste 30%, iar in unele tari se aplica chiar impozitarea progresiva.
Un aparat de stat de dimensiuni mari, precum cel din Suedia, nu se poate finanta prin taxarea capitalului si a celor mai bogati, pentru ca acestia ar putea parasi tara.
In schimb, este absolut firesc ca factura statului bunastarii sa fie achitata in proportie co-varsitoare de catre oamenii obisnuiti si de cei cu venituri modeste, intrucat acestia nu pot pleca. Din acest punct de vedere, sistemul este extrem de nedrept.
- Credeti ca impozitarea cu o cota unica a profiturilor si salariilor - asa cum se vede acum in Romania - ar fi mai potrivita pentru Suedia?
Categoric. Consider ca o taxa unica mica este cruciala pentru a stimula munca, inovatia si asumarea de riscuri investitionale.
Totodata, e o chestiune de dreptate: daca faci bani, sunt banii tai, nu ai guvernului.
Dupa cum spunea John Stuart Mill, a-i taxa mai mult pe cei care muncesc si se educa mai mult inseamna a penaliza munca si educatia.
